1.La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2.Acesta era întru început la Dumnezeu.
3.Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4.Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
5.Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
6.Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
7.Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
8.Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.
9.Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10.În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11.Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12.Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13.Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
14.Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

vineri, 27 mai 2011

Rugaciunea Regelui Manase

RUGACIUNEA REGELUI MANASE
Rugaciunea lui Manase, regele lui Iuda, cand se afla el ca rob in Babilon.
1. “Doamne, Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, ai lui Isaac si al lui Iacov, si al semintie celei drepte a lor,
2. Cel care ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor,
3. Care ai legat marea cu cuvantul poruncii Tale, Care ai incuiat adancul si l-ai pecetluit cu numele Tau cel infricosator si slavit,
4. Inaintea caruia toate se tem sl tremura din pricina atotputerniciei Tale,
5. Pentru ca nimeni nu poate sa stea inaintea stralucirii slavei Tale si nesuferita este mania urgiei Tale asupra celor pacatosi!
6. Insa nemasurata si neajunsa este si mila fagaduintei Tale,
7. Caci Tu esti Domnul cel preainalt, bun, indelung-rabdator si mult-milostiv, caruia ii pare rau de rautatile oamenilor.
8. Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce ti-au gresit si dupa multimea indurarilor Tale ai hotarat pocainta pacatosilor spre mantuire. Asadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti: pentru Avraam si Isaac si Iacov, care nu ti-au gresit tie, ci ai pus pocainta mie pacatosului, pentru ca am pacatuit mai mult decat nisipul marii.
9. Multe sunt faradelegile mele si nu sunt vrednic a cauta si a privi inaltimea cerului din pricina multimii nedreptatilor mele.
10. Strans sunt eu cu multe catuse de fier, incat nu pot sa-mi ridic capul meu si nu am nici loc de odihna, pentru ca Te-am maniat si am facut rau inaintea Ta; n-am implinit voia Ta, nici am pazit poruncile Tale, ci am pus uraciuni si am inmultit smintelile.
11. Dar acum imi plec genunchii inimii mele, rugand bunatatea Ta,
12. Am pacatuit, Doamne, am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc,
13. Insa cer, rugandu-Te: Iarta-ma Doamne, iarta-ma si nu ma pierde in faradelegile mele si nici nu ma osandi la intuneric sub pamant,
14. Caci Tu esti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Arata-Ti peste mine bunatatea Ta, mantuindu-ma pe mine nevrednicul, dupa mare mila Ta.
15. Si Te voi preaslavi in toate zilele vietii mele. Caci pe Tine Te slavesc toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor. Amin!”